În anii ’20 ai secolului trecut, industria automobilistică, în plina dezvoltare, avea de rezolvat o problemă. Proprietarii companiilor producătoare de automobile constataseră că erau foarte căutate automobilele în două culori, de aceea se căuta o modalitate ca, la vopsire, cele două culori să fie perfect delimitate, ceea ce a condus la o idee care a generat apariția benzii adezive (Scotch). Pînă la vremea respectivă, separarea culorilor se facea punînd deasupra suprafeței alăturate celei care urma să fie vopsită, ziare, dar procedeul era destul de greoi, culoarea deteriorîndu-se adeseori.

În 1925, Richard G. Drew, inginer , asistent de laborator, care lucra la producerea glaspapirului, la firma americană 3M Company (MinnesotaMining and Manufacturing Company), a conceput o bandă din hîrtie creponată, lată, cu margini adezive, care putea fi fixată la locurile unde se alăturau culorile, pentru a le demarca. Muncitorii au crezut că este vorba de un mod de a face economie la hîrtie, de aceea au numit invenția lui Drew, “banda scoțiană” (scotch tape), avînd in vedere reputația de zgîrciți a scoțienilor. Exista însă un inconvenient, legat de faptul că banda nu se fixa foarte bine. Drew a adăugat, în acest scop, pe întreaga suprafața, un amestec de cauciuc, rașini și ulei. Cîțiva ani mai tîrziu, tot el a inventat banda adezivă transparentă. Scotch-ul (banda adezivă) a fost brevetat pe numele Companiei 3M și, ca semn distinctiv al mărcii, cuvîntul trebuie scris cu litera mare.

Pe de altă parte, trebuie menționat că un fel de bandă adezivă, ceea ce numim astăzi, în mod comun, izolirband (în limba romînă, cuvîntul provenind din germanul “isolierband”), a fost inventata încă din 1860, de către englezul Jonathan Edwards Chatterton, care a fabricat-o dintr-o substanță extrasă dintr-un arbore – gutta-percha – care crește din abundență în Sumatra (Insula din Oceanul Indian), în amestec cu rașini si gudron. Această bandă adezivă se folosea la izolarea cablurilor electrice si a celor submarine.

Dacă, inițial, banda adezivă a fost utilizată doar în industria automobilistică, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, s-a folosit intens pentru izolarea muniției. Datorită ei, în 1970, s-au salvat astronauții misiunii Apollo 13 (cînd au fost necesare reparații majore la filtrele de bioxid de carbon, folosindu-se bandă adezivă), aceștia reîntorcîndu-se în siguranță pe Terra.

În celebrul serial de televiziune american “MacGyver”, difuzat începînd cu 1985, personajul principal (Mac), a cărui principala preocupare este de a pune în practica diversele cunoștințe științifice și de a folosi cît mai inventiv obiectele banale din jurul său, nu s-ar fi putut descurca fără a recurge frecvent la banda adezivă. “MacGyver”-ismele au intrat in cultura populară, pentru că stimuleaza imaginația și interesul pentru științele aplicate, într-un mod amuzant, ajungîndu-se la tot felul de lucruri interesante, la îndemîna oricui, în viața de zi cu zi.

Păstrîndu-se principiul de fabricare, de la Scotch-ul transparent s-a ajuns la Duct tape, bandă adezivă impermeabilă, neextensibilă, pe suport de pînză, cu o mare aderență, rezistînd pînă la 70 de grade Celsius, colorată in argintiu, negru, dar și în alte culori. Denumirea vine de la faptul că una dintre variantele cele mai cunoscute ale acestei benzi adezive este produsă de societatea americană “Duck Product”. Caracterul multifuncțional al acesteia face să poată fi utilizată în bricolaj, în construcții, în medicină, chiar și în domeniul artistic. De exemplu, unul dintre cei mai cunoscuți artiști contemporani, adept al pop art, Olivier Blanckart, își realizează sculpturile din carton, hîrtie și scotch de ambalaj.